„Viorica Mureșan este un poet curajos, care-și ia sufletul în spinare și pornește în explorare atunci când flacăra inspirației dă semnalul de pornire. Scrie rar și cu conștiința unei mărturisiri generale, departe de lumea dezlănțuită a literaturii, cu parcimonie, căci la ea versul e născut, nu făcut. […] Deopotrivă de atentă la detalii și în poemele cu vers liber, autoarea scrie despre poet și moarte, despre mamă și tată, îngeri, despărțire, anotimpuri, fericire, viață, scris. Materia poetică e una aerată, filtrată, ca un izvor de munte ce curăță pe șapte pietre orice posibilă contaminare, iar versul ajunge la cititor doar cu amprenta personală a poetei, care plasează cu dibăcie câte un vârtej ce oferă astfel un ritm sincopat lecturii, dezvrăjește pe moment, doar pentru a merge mai departe în ritmul necunoscut al apelor.” (Alice Valeria Micu)