„Cei care l-au cunoscut pe profesorul Iuliu Suciu ştiu că a fost plin de iubire. A iubit oamenii, familia; a iubit meseria de dascăl căreia şi-a dedicat cu har întreaga-i viaţă; a iubit cartea, biblioteca fiind spaţiul lui preferat, eternul său refugiu. A iubit limba română, dulcele grai românesc, sădind şi în generaţiile de elevi dragostea şi respectul pentru limba în care ne-am născut. Încă din primii ani de învăţământ petrecuţi la Şeredei şi Horoatu Crasnei, a manifestat nu numai dragoste, ci şi interes, pentru folclor. Primele culegeri – pe filele unor carneţele, agende sau pur şi simplu pe bucăţi de hârtie – datează din 1962, mănunchiul de hârtii crescând odată cu trecerea anilor. Îmi amintesc că se întorcea acasă radiind de bucurie după ce găsea o doină, o strigătură, o colindă, un cântec, un obicei etc. în drumurile sale prin satele judeţului, ca inspector şcolar. Studia cărţile de folclor să vadă dacă noua lui achiziţie… spirituală este inedită şi bucuria era şi mai mare când afla că respectiva creaţie populară nu văzuse lumina tiparului. Ştiu că manuscrisul era gata în 2007, poeziile erau grupate pe tematici, dar având alte proiecte în derulare, a amânat tipărirea cărţii de folclor. Timpul n-a mai avut răbdare, profesorul Iuliu Suciu a plecat în eternitate în anul 2012, lăsând manuscrisul în templul său – biblioteca. Am găsit mănunchiul de hârtii legate cu şnur şi cu o etichetă deasupra pe un raft, l-am răsfoit cu mâna tremurândă şi cu emoţia descifrării scrisului său aproape… indescifrabil, pe care eu şi câţiva colegi şi colaboratori îl puteam înţelege. Mi-am zis atunci că aceste file trebuie să devină o carte, că dragostea pentru folclor şi grija lui de o viaţă de a-l culege şi promova trebuie răsplătite. Mulţumesc Casei de Cultură a Sindicatelor Zalău, Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, respectiv Editurii Caiete Silvane, doamnei Ileana Petrean-Păuşan, care a introdus textele în calculator, şi tuturor celor care au ajutat ca această carte să prindă viaţă. Desigur, de acolo de Sus, şi Iuliu Suciu le mulţumeşte”. (Valeria Suciu, Argument… de suflet)