„Mi-au plăcut mai ales poeţii cei mai dificili şi mai absconşi care-mi obligau mintea la o gimnastică foarte grea, precum deopotrivă cei recenţi şi cei vechi ce-mi deschideau căi întru totul noi sau mă ajutau să regăsesc cărările pierdute.” De la aceste gânduri, exprimate de un împărat latin pe nume Hadrian, în romanul Margueritei Yourcenar, „Memoriile lui Hadrian”, aş fi putut porni la drum, când am început, sub forma sa de rubrică permanentă, în revista „Caiete Silvane”, Arca poeziei. Dar n-a fost numai atât. Un periplu printre poeţi adevăraţi a devenit şi o modalitate a mea de-a mă retrage din faţa valurilor de poezie zgomotoasă şi goală, fadă şi debilă, care se rostogolesc peste noi tot mai contondent. Aşa am găsit cu cale să răsfoiesc în linişte volume vechi, ori ceva mai noi, din care să aleg câte un singur poem, ori mai multe, dacă sunt foarte scurte, întotdeauna după îndelungi deliberări. Viorel Mureșan