„Într-o călătorie, în orice călătorie, nu locul unde vreau să ajung este destinația, ci călătoria în sine, aventura în sine. Destinația este descoperirea lumii de aproape, așa cum doar mergând pe jos ori cu bicicleta o poți face. Destinația este de a mă lăsa pe mine însumi să devin parte a călătoriei, lăsându-mă câte puțin în fiecare loc pe unde trec și luând cu mine câte puțin din fiecare loc pe unde trec. Acropola din Atena este locul unde s-a terminat turneul pe bicicletă. De ce Acropola? Pentru că face parte din povestea lumii. Și pentru că îmi plac poveștile, am ales, de data asta, Acropola din Atena. Deși s-ar putea spune că nu eu am ales locul, ci călătoria în sine m-a împins într-acolo. În momentul în care te urci pe bicicletă și pornești în călătorie, totul se schimbă, lumea se vede altfel. Fiecare zi e o altă lume, și la propriu și la figurat. Zilele-lumi se răsfoiesc la fel ca paginile unei cărți care se scrie și se citește, în același timp, atunci și acolo. Cum se scrie o astfel de carte? Cu sufletul. Se așază emoții laolaltă cu trăiri și cuvinte, cele mai multe nerostite. Finalul unei zile, a lumii acelei zile, nu e decât începutul unei alte lumi, al unei alte etape a călătoriei. Și totul pare fără început și fără de sfârșit. Iar călătoria în sine e o poveste pe care o trăiești cât mai frumos cu putință.” (Călin Pavăl)