„Cinegrafiile mele nu sunt cronici cinematografice propriu-zise, ci aplecări fireşti spre lumea sensibilă a Cuvântului cu care mă înconjor nu numai prin natura meseriei mele, dar şi prin punctările personale ale tuturor experienţelor culturale care m-au modelat. În volumul de faţă, structurat în cinci capitole distincte, am pornit de la ideea unui desen complex dintr-un covor persan. Dacă în primul volum, distanţele cromatice se situau la extrema spectrului pe imaginara tablă de şah, aici nuanţările sunt necesare, iar culorile nu servesc consolidării memoriei, ci sunt relevante semantic în ritmurile lor vitale. (…) Cronicile mele nu fac decât să personalizeze o experienţă artistică, de multe ori cathartică, pe care în faţa peliculelor o trăiesc. Cheia interpretativă pe care le-o dau nu este absolută şi mă opresc, la timp, din a devoala intenţia finală a filmelor, nu numai pentru că ea-mi scapă, intenţionat, ci şi pentru că ea se modifică, în funcţie de punctul de referinţă la care se raportează. În schimb, recomand, îndemn, rescriu, reţes.” (Simona Ardelean)