„Marcel Lucaciu demonstrează, încă o dată, prin volumul de față, că nu e doar un Om al Cetății, ci un Om al Cetăților în care trăiește și pe care le slujește de câteva decenii: Poezia, Învățământul, Cenaclul literar «Silvania», revista «Caiete Silvane». Continuând, firesc, și cu un simț al responsabilității civic-literare, demersul din anteriorul volum Scriitori din Țara Silvaniei, autorul alege să dezvăluie și să se dezvăluie în cronicile ce nu sunt doar o panoramă, ci o adevărată panoplie a «arsenalului» local. Un aer de dactiloscopie literară se degajă cu/în fiecare cronică, pe măsură ce se dezvăluie, treptat, liniile fine, aproape invizibile, inaccesibile cititorului inocent sau neavizat, dar și spiralele a căror cizelare e rezultatul unui asiduu exercițiu literar, al unei obstinații ce denotă o pasiune de care se lasă, autor și critic, cu bună știință, devorați. În fond, volumul e o dovadă a credinței în necesitatea stringentă a existenței și a promovării unei teorii a formelor… cu fond. Oprindu-se asupra particularităților stilistice sau compoziționale, dar și asupra conținutului pe care-l analizează și distilează, Marcel Lucaciu alege să păstreze, ca un căutător de aur din generația supranumită «Forty-niners», doar pepitele a căror valoare e imuabilă.” (Carmen Ardelean)