ISBN 978-606-914-359-9

Cu ceva ani în urmă, o doamnă care avea o legănare lăuntrică, o legănare poetică interiorizată, m-a întrebat dacă se poate deschide atât cât să-i citesc din emoțiile în rimă. Astfel a apărut primul volum de versuri al doamnei Anca Ioana Iacob-Gaidoș. Acum, citindu-i mai curajoasele scrieri poetice și dorința de a apărea cu un nou volum, îmi dau seama cât de importantă este susținerea sensibilităților omenești, acelea care îl identifică pe om – cu el însuși.

Mi se pare interesant cum, în vremuri din ce în ce mai reci, mai pragmatice, mai materialiste, se nasc, cu o izbucnire extraordinară, tot mai mulți poeți care au necesitatea de a expune lumii esențialele lor gânduri, emoții, complexitatea lor de a fi. Cred că și Anca Ioana Iacob-Gaidoș este unul dintre acești poeți care se pierde-n poezie pentru ca, mai apoi, să se regăsească în ea, după ce o oferă lumii.

Întreaga artă a poetei care semnează această carte, cochetează cu iubirea, se învârte-n jurul ei, flirtează cu ea și îi caută profunzimile; o cheamă, o desfide, o ironizează, stă cu ea față-n față, o abordează cu o oarecare stânjeneală și o asimilează… E un periplu în care poeta își asumă Arta, iar Arta se metamorfozează-ntr-o entitate pe care Anca Ioana și-o face prietenă cinstită, pentru ca, împreună, să trăiască marile emoții (sub cât mai multe nuanțe ale ei) și să le evidențieze prin scris: o variantă la nemurirea a ceea ce ea (poeta) și arta ei consideră că merită șansa la veșnicie.

Nu știu dacă ce se scrie, căutând partea onestă a Artei, va apuca veșnicia, dar multitudinea de emoții, de trăiri ale acelora care fraternizează cu Arta – cu certitudine.

Lucian Dumbravă

Liga Scriitorilor din România