„Napsugár, Rózsa, András, Eszter… sunt doar câteva dintre personajele care au devenit eroii poveștilor. Cine sunt ei cu adevărat? Sunt oameni obișnuiți ale căror povești de viață nu pot fi numite obișnuite. O femeie care își reunește familia după 25 de ani, o mamă care își pierde fiii și apoi îi îmbrățișează din nou, o tânără care tânjește după cunoaștere… acestea sunt doar câteva dintre poveștile care pot răspunde la întrebarea: De ce merită să trăiești și să lupți? Sunt narațiuni separate, independente, dar există ceva care leagă poveștile personajelor din carte. Aceasta nu poate fi altceva decât iubirea. Atât la propriu, cât și la figurat. Aproape toate formele de iubire apar în povești: de la dragostea atotconsumatoare, adevărată, până la iubirea sfâșietoare și dureroasă. În același timp, putem vorbi și despre iubire în sens figurat: «dragostea» pentru scris și pentru a crea este ceea ce pătrunde în fiecare rând al cărții scrise de Somogyi Vengli Judith” (Friderika Farnas, profesoară de limba și literatura maghiară).