Elena Musca (n. Edroiu) s-a născut la 22 martie 1950, în com. Budila, jud. Brașov. Studiile le-a început în localitatea natală și le-a continuat la Brașov, iar studiile universitare le-a urmat la Cluj, la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai”, fiind absolventă a promoției 1973. A profesat câțiva ani în învățământ, iar din anul 1981 a devenit muzeograf la Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău, ulterior cercetător științific, șef de secție și director al acestei instituții în ultimii ani de activitate. A fost colaborator al Universității „Vasile Goldiș”, filiala Zalău, unde a condus seminarii și un curs. A participat în țară și în străinătate la nenumărate sesiuni de comunicări științifice, cursuri de pregătire în domeniul de specialitate și a publicat peste 100 de lucrări științifice în revistele de specialitate, fiind și coautor sau autor al unor volume de specialitate. A derulat proiecte culturale finanțate de Consiliul Europei, este membru fondator al multor organizații neguvernamentale în domeniul cultural și al educației pentru democrație. Documentarea arhivistică a fost domeniul predilect, în arhivele din Zalău, Cluj, București, alte orașe ale țării, dar și din Budapesta. Este doctor în științe istorice, iar teza de doctorat a constituit fundamentul lucrării de față despre meșteșugurile și arta meșteșugarilor sălăjeni.