Clasorul de dialoguri nominale, aflat la vămile interferențelor eului geometric, configurează un spațiu de trecere între identități textuale și metatextuale. Columna cuvântului, desemnată prin termenul „menutin”, își are originea în magma creatoare a solilocviilor lui Ion Pițoiu-Dragomir.

Poetul, funambul prin excelență și conjugator neobosit de cuvinte axiologice, transmută rana în credință și deschide, prin gestul său scriptural, posibilitatea unei noi ordini poetice. În această arhitectură, structura emergentă nu doar organizează limbajul, ci comunică instanțe ale constelațiilor simbolice, integrându-le în scenariul enunțurilor promotoare.