Pământul ne va primi pe toți, la fel, numai că deasupra vor crește flori sau… buruieni! Suntem într-o permanentă competiţie, de la leagăn la mormânt. Fie că ştim sau nu ne dăm seama întotdeauna, ceea ce suntem, ce spunem, ce facem, cum ne purtăm, ce îmbrăcăm, cât şi unde călătorim… totul este comparat, deseori invidiat, poate criticat, analizat, de parcă nu am fi liberi, aşa cum ne-a trimis aici Creatorul. Cum ar fi, oare, dacă nu am trage cu ochiul mereu la ce fac ceilalți, dacă nu am pleca urechea la toate vorbele, concentrându-ne pe aleile drumului nostru. Nu despre indiferenţă faţă de semeni e povestea, ci despre nevoia de a fi conștienți de faptul că nu putem fi nici apreciaţi, nici iubiţi de toată lumea, aşa după cum şi noi, fiecare, selectăm, sau e bine să o facem, tot ce dorim să ne stea în preajmă, de la flori, întâmplări, la oameni.” (Florica Pop)