În colecția POESIS a Editurii „Caiete Silvane”, a apărut volumul „De îmblânzit Luna”, de Corina Știrb Cooper.

 

 

„Sunt bucuros că Editura Caiete Silvane aduce în fața dumneavoastră un volum îndelung așteptat, al unei poete valoroase a spațiului cultural sălăjean. Vă îndemn să ne bucurăm împreună, cu încredere că poezia e și un balsam, și un drum de urmat pe căile nevăzute ale veșniciei.”

 

Daniel Săuca

 

 

 

Poezia Corinei Cooper este tulburător de emoționantă, rafinată, îndrăzneață. Se deschide în fața noastră o lume poetică de excepție, al cărei mister ne încurajează să explorăm adâncimi rar întâlnite.

Poeziile de dragoste ale Corinei sunt pătrunse de tristețe, neîmplinire și singurătate voluntară.

„iată dragostea – zise – / cum creşte ca o căpuşă înfiptă în piele / otrăvită tulburată înfricoşătoare”

Uneori apare și pasiunea, dar apoi dispare în covorul de frunze îngălbenite ale trecutului. Dorul merge mână-n mână cu căutarea de sine și cu renunțarea. Iubirea „e doar o tăcere urlătoare”, iar „dezîndrăgostirea nu linişte aduce, ci moarte florilor.”

Dragostea pentru natură și animale, pentru familie şi strămoşi, contemplarea calmă a trecerii în neființă, credința puternică în Dumnezeu, este la fel de esențială în această poezie ca și expunerea nedreptăților sociale, alienării și lipsei de speranță.

O persoană care se dezbracă de trecut este ca o pasăre cu penele smulse, eliberată nu doar de amintirile neplăcute, ci și de toate experiențele care au făcut-o ceea ce a devenit de-a lungul anilor, fără de care ar fi altcineva: „ziua asta / mă dezbracă / strat după strat / de trecut // în oglindă / o pasăre cu penele smulse”

Dar se pare că poeta nu se dă bătută, se luptă uneori neînarmată, căutând lumina sclipitoare în abundenţa pădurii dese: „dar capitularea rămâne ascunsă în întuneric / la un loc cu mândria intactă şi inutilă / până când o altă singurătate / obosită şi cu bocanci scâlciaţi de drum lung / deschide o altă uşă.”

 

                                      Balázs F. Attila