„Pier Paolo Pasolini pretindea că ştie bine «că sunt foarte puţini cititorii care citesc în întregime, de la cap la coadă, o carte de poezie». Tot el adăuga «că sunt cititori care, dintr-o carte de poezii, citesc numai una», în cazul acestora oferindu-se să aleagă pentru ei. Demersul său, din ale cărui falduri îşi scoate capul şi un gând pedagogic, m-a inspirat şi pe mine, când am pornit la drum. Văd acum poezia universală ca pe un fenomen epifanic şi discontinuu, manifestare a spiritului uman sub diferite forme, prin geniile sale lirice. De aceea am adunat laolaltă într-un interval de – iată! – deja: opt ani şi trei luni, o sută de poeţi, din toate timpurile, scriindu-şi opera în osebite graiuri, dar uniţi în efortul de a da glas aceleiaşi lumi nevăzute. Pe de altă parte, Arca poeziei, alcătuirea ei mai bine zis, îmi este, tot de atâta timp, «jurnal intim», căci gestul alegerii câte unui poem are aceeaşi pioasă răspundere ca notarea gândurilor într-un blocnotes.” (Viorel Mureșan)