„Poezia este unul dintre modurile de exprimare ale tendinței omului creator de căutare a esențelor și sensurilor existenței. Ei bine, în volumul Versuri-de-zăpadă, acest lucru îi reușește Angelei de minune. În poemele sale, autoarea slăvește cu mare delicatețe Creația. De data asta, imaginea lui Dumnezeu este ascunsă în chipul curat al Iernii, ale cărei aspecte schimbătoare ilustrează cu grijă și cu respect o parte dintre fațetele Ființei, pe care ni s-a îngăduit să le cunoaștem. În poezia Angelei Maxim, iarna își schimbă forma în funcție de emoțiile fulgurante ale autoarei, devenind uneori caldă, jucăușă, înmiresmată, iubitoare, dezamăgitoare, luminoasă, grijulie, furioasă, festivă, neiertătoare, copilăroasă, dar, întotdeauna, fără excepție, frumoasă precum imaginea Creatorului.”  (Corina Știrb Cooper)