„Fără a fi idilică ori poporanistă, Preoteasa Mariei Hălbac-Popiţ e, aşadar, înainte de toate, vie. Chiar dacă acum, la începutul celei de-a treia decade a secolului, lucrurile nu mai stau chiar aşa, iar modernizarea satului e cât se poate de prezentă (cea mai vizibilă dovadă e chiar noua biserică, modernă şi strălucitoare, cu siguranţă un viitor centru ecumenic de maximă vizibilitate). Şi pentru că satul Mariei e viu, vie e şi cartea. Textele sunt scrise simplu, citibil, ponderea cea mai mare având-o mărturiile oamenilor satului, şi nu vocea autorială. Dar tocmai acest lucru face din volumul de faţă un demers valoros de recuperare patrimonială şi de arhivare culturală. Sper ca, în timp, Preoteasa să se mândrească tare cu volumul Mariei, cel puţin atât de mult cât se mândreşte Maria cu Preoteasa ei! Atât de mult încât autoarea să completeze volumul de faţă cu alte culegeri similare. Succes şi spor la lucru, Maria!” (dr. Camelia Burghele)