La Gala Presei Sălăjene s-a lansat şi cartea „Folclor muzical instrumental sălăjean” de Emil Barz, carte apărută în colecţia „Ethnos” a Editurii „Caiete Silvane” cu sprijinul Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj. Textele introductive sunt semnat de Sava Negrean – Brudaşcu, Oliviu Ardeleanu, Sidon Crişan şi Emil Barz. Volumul  este o culegere de piese folclorice pentru vioară, culese de la cei mai reprezentativi rapsozi ai judeţului Sălaj, de pe Valea Agrijului, Valea Almaşului, Valea Barcăului şi din zona etnogra că „De sub Codru”. Lansarea cărţii a prilejuit şi un miniconcert al autorului, împreună cu colegii Dorel Ciobanu şi Ioan Hosu de la Ansamblul folcloric „Meseşul”.

Emil Barz s-a născut în 12 iulie 1950, în comuna Chinteni, satul Săliştea Nouă, u al diacului Vasile Barz şi al Anei Barz. În 1958 a dat examen la Liceul de Muzică din Cluj, ind sprijinit de ul preotului Vasinca pentru a promova cu succes examenul. În cls. a VI-a, îmbolnăvindu-se, s-a transferat la Şcoala Populară de Artă din Cluj, clasa vioară, avându-i ca profesori de instrument pe prof. Câmpeanu şi Levy. A absolvit această şcoală în 1970. Prin concurs a fost acceptat în acest an ca instrumentist la Orchestra „Meseşul” din Zalău (din comisia de examinare făcând parte Ioan Mureşan, Ionel Budişteanu, Ion Cărăpănceanu), sub bagheta dirijorului George Miţin Vărieşescu, avându-i colegi pe cei mai buni rapsozi ai Sălajului, printre care îi amintim pe: Teodor Fărcaş (Fodor), Kallo Adalbert (zis Berţi), Iorga Hendric, Boni Carol, Cozac Elemer, Liviu Poduţ. Din 1972 a mai avut ca şi colegi pe: umoristul Ioan Seleşi, solistele vocale Elena Moldovan (viitoarea soţie a autorului), Ana Hosu, Ileana Domuţa (viitoare Mastan) şi Aurora Moga, soliştii vocali Vasile Moldovan, Grigore Ignat, Pavel Păuşan, Vasile Ogreanu, Dorel Poşuş, Dorel Torje, instrumentiştii Pavel Sabău, Sidor Lăcătuş, Francisc Lăcătuş (Feri). Ca dirijori i-a mai avut pe: Ioan Nemeş (din Sâncraiul Almaşului), Eugen Pânzaru şi David Mihai. Din 1985, i-a fost coleg la orchestra „Meseşul” Teodor Ciobanu, „omul orchestră”, care stăpânea cinci instrumente. Tot în această perioadă a realizat înregistrări la Radio Cluj şi la Radio Bucureşti, apoi un disc la Electrecord, împreună cu soţia sa, Elena Barz, instrumentişti ind: Gheorghe Chende-Roman – taragot; Mihai David – contrabas; Teodor Ciobanu – violă (braci), Sidor Lăcătuş – vioară.

În 1987 a fost transferat la Întreprinderea de Ţevi Zalău (dir. Nicolae Maier), unde, împreună cu coregraful Petru Peştean a în inţat un Ansamblu de cântece şi dansuri, având în componenţă instrumentişti şi solişti precum: Mihai David (contrabas), Covaci Tiberiu (vioară), Konoroş Vilmoş (acordeon, chitară), Ion Hamza (acordeaon), Ion Grigoruţ (vioară), Eugen Juca (vioară), Victor Fodor (ţambal), Pavel Păuşan (solist vocal) şi alţi tineri talentaţi. Ansamblul a obţinut Premiul I la Festivalul Naţional „Cântarea României”. După această perioadă a fost transferat la Şcoala Populară de Artă Zalău (dir. Ioan Mariş şi Grigore Grigoruţ), unde a predat vioara. A activat în cadrul Ansamblului „Porolissum”, unde concert-maistru era prietenul lui de o viaţă Sidor Lăcăuş, un virtuoz al viorii. Mai târziu, după plecarea dintre noi a lui Sidor Lăcătuş, a ocupat postul de concert-maistru la Ansamblul „Porolissum”, de unde ieşit la pensie.