„M-am născut și am venit pe lume din duhul acestei colectivități sătești și mă întorc deseori în mijlocul ei cu multă plăcere, dragoste, pioșenie și respect față de înaintași și față de contemporani. Cu toții am apărut pe cerul acestui crâmpei de univers dintr-un dat anume. Acolo unde dealul ascunde minunea, pădurea, miracolele, iar văile, vestigiile dăinuirii noastre pe aceste plaiuri. Ține de bărbăția și seriozitatea noastră de a fi și a rămâne stele strălucitoare, aștri nepieritori în constelația timpurilor, sau comete de scurtă durată, al căror sclipit îl spulberă și-l potolesc zorii și roua dimineților…” (Niculae Costin)