„Evaluat imparțial, prin urmare corect, din perspectiva operei poetice (teme, motive, prozodie), Alexandru Lazăr poate fi plasat, fără exagerare, la nivelul celor mai importanți autori de poezie religioasă, accentuat creștină, din literatura română modernă și contemporană… În ceea ce privește proza, naratorul omniscient este tributar cu parcimonie bogatului său univers poetic, cât și opțiunilor din punct de vedere stilistic, dar și estetic; pe de altă parte situându-se conștient, autoritar în descendență firească a unor celebri prozatori din secolul al XX-lea, precum Ion Agârbiceanu, Ionel Teodoreanu, Barbu Delavrancea, Fănuș Neagu. În acest context, marca autobiografismului povestirilor sale se susține pe o accentuată și convingătoare, deci impresionantă, sugestie realist-istorică, protagoniștii acestora aparținând tipologiilor clasice, puternic demarcate și perene.” Viorel Gh. Tăutan