„Pentru a duce mai departe moștenirea lăsată de martirul Horea posterității, vrednicul dascăl din Cizer, Petru Galiș a inițiat un proiect lăudabil, prin care a cuprins între coperțile unei cărți mare parte din scrierile despre biserica de lemn din Cizer, care în prezent se află relocată la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca.” (Marin Pop)

„Biserica edificată de Horea și ortacii săi a fost întreținută cu grijă de cizereni de-a lungul anilor. Ea farmecă prin armonia proporțiilor, prin frumusețea acoperișului de șiță, a turnului clopotniței, a brâului ce marchează mijlocul pereților exteriori și a celorlalte elemente care o compun. Aceste aspecte sunt pe larg menționate în caietul de însemnări, care s-a aflat mult timp la dispoziția vizitatorilor, pentru a-și nota impresiile. La 6 martie 1958, profesorul Atanasie Popa a consemnat în acest caiet impresiile sale în felul următor: «Biserica din Cizer, de pe plaiurile Sălajului, este o podoabă a arhitecturii românești, o dovadă de înălțime până unde s-a putut ridica arta și aspirațiile unui popor obidit, asuprit, căruia i s-a luat nu numai dreptul de a trăi ca ceilalți oameni, ci și dreptul de a se închina în limba și legea lui. În fiecare dăltuire a motivelor de o bogăție și o eleganță cum rar se mai întâlnesc, este pusă dragostea, nădejdea și credința unui suflet mare, dornic de libertate și gata de orice sacrificiu al Neamului său».” (Ioan I. Todea, Manuela I. Anghel)

Biserica de lemn din Cizer a fost ridicată în anul 1773 de moții îndrumați de meșterul Vasile Nicula Ursu, cel care sub numele de Horea a intrat în istorie ca martir al răscoalei transilvănene din 1784. Din anul 1968, biserica se păstrează în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca.